miercuri, 15 august 2012

Realitate proasta


Trist,las totul deoparte si ma gandesc      
De ce altceva,nu  as putea sa ma plictisesc?
Oare exista un raspuns                      
Astepandu-ma ascuns                         
Undeva,unde eu nu pot ajunge cu gandul?     
Sau ma insel si ar trebui sa imi zic : Lasa!
Si sa ma prefac ca mie...chiar nu imi pasa? 

 Plang in fiecare noapte,ingrijorator?!      
Acum,stelele'mi canta'n cor,               
Facandu-ma sa uit de tot si                
Sa ma simt de parca as fi                                 
Intr-o alta lume unde pot zambi,           
Fara sa iti dai seama ,                    
Ca viata'n sine , e ca naiba !             
Cand ma gandesc la tot ce mi s-a intamplat 
Printre lacrimi,imi spun : frate,ce rahat!!
Oare sa ma sinucid ?                       
Ar ajuta cu ceva,cumva pe cineva?          
Mnu...nu ar fi ceva stralucit.   

 In patul meu si pe perna mea,    
Foarte speriat de ce va urma,    
Ca si cum as astepta,            
O tornada sa ia,                 
Tot ce sta in calea sa.          
Oare de am nevoie sa fiu fericit?
Poate de cineva,                 
Care va incerca,                 
Sa imi arate,                    
Ca totusi se poate,              
Si orice s-ar intampla,          
De mine-i va pasa.              
Da!Cu siguranta,imi voi recapata 
Zambetul sincer,care ma va ajuta,
Sa traiesc,fara a-mi schimba     
Liceul,pritenii sau adresa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu