miercuri, 15 august 2012

Inima de cerneală


Ziua...las totul sa treaca                        
Pe langa mine,                                    
Ca si cum as fi intr-o poveste seaca              
Nimeni si nimic nu mi-ar face bine.               
Iar noaptea ma tavalesc,                          
Prin propria piele,apoi incetinesc,               
Ma gandesc,oare pot sa mai iubesc?                
In gand,mi se invart                              
Acele tipe cu nasu'n vant,                        
Care nicidecum,nu se uita                         
La o persoana ca mine,ofilita;                    
Apoi imi dau seama,oare de ce                     
Nu iau in considerare toate cunostiintele?        
Unele mi se par de-a dreptu'banale,               
Se pare ca astea merita,calcate in picioare.      
Dar descoperind,in ultima instanta...             
O persoana care nu primise prea mare importanta   
Pare persoana fara probleme si fericita,          
De ce ea nu ar putea sa imi devina iubita?        
Desigur!Cu prima ocazie,voi incerca               
Sa par simpatic si sa ma agat de ea,              
Dar oare nu o va deranja?                         
Deoarece atunci cand o priveam                    
Ea se ferea,in ochi sa ma priveasca               
Aruncandu-si privirea pe geam                     
Totusi,nu este o reactie fireasca,                
Oare ii e frica sa imi vorbeasca?                 
Cunoscand-o pe ea,sper sa gasesc,                 
Ceea ce si acum imi doresc                        
O persoana careia ii pot oferi                    
Dragoste deplina                                  
Ce altceva isi mai poate dori?                    
Iar prin asta pot transforma:                     
Acele pase proaste in buna dispozitie             
Sa nu mai simt starea de tranzitie;               
Cosmarurile in vise legate de ea                  
Iar atunci cand ma trezesc,sa ma bucur ca e a mea;
Regretele in fapte folositoare                    
Ingrijindu-mi iubita ca pe o floare.              
Iar cu 2minute inainte de a muri                 
Sa pot sa zambi,ca am putut iubi                  
Persoana ce pare perfecta                         
In mintea mea,atat de defecta.                   
Iar atunci cand va veni                           
In lumea de apoi,                                 
Sa se apropie de mine                             
Si sa spuna:Mi-a fost dor de tine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu