miercuri, 15 august 2012
Inima de cerneală
Ziua...las totul sa treaca
Pe langa mine,
Ca si cum as fi intr-o poveste seaca
Nimeni si nimic nu mi-ar face bine.
Iar noaptea ma tavalesc,
Prin propria piele,apoi incetinesc,
Ma gandesc,oare pot sa mai iubesc?
In gand,mi se invart
Acele tipe cu nasu'n vant,
Care nicidecum,nu se uita
La o persoana ca mine,ofilita;
Apoi imi dau seama,oare de ce
Nu iau in considerare toate cunostiintele?
Unele mi se par de-a dreptu'banale,
Se pare ca astea merita,calcate in picioare.
Dar descoperind,in ultima instanta...
O persoana care nu primise prea mare importanta
Pare persoana fara probleme si fericita,
De ce ea nu ar putea sa imi devina iubita?
Desigur!Cu prima ocazie,voi incerca
Sa par simpatic si sa ma agat de ea,
Dar oare nu o va deranja?
Deoarece atunci cand o priveam
Ea se ferea,in ochi sa ma priveasca
Aruncandu-si privirea pe geam
Totusi,nu este o reactie fireasca,
Oare ii e frica sa imi vorbeasca?
Cunoscand-o pe ea,sper sa gasesc,
Ceea ce si acum imi doresc
O persoana careia ii pot oferi
Dragoste deplina
Ce altceva isi mai poate dori?
Iar prin asta pot transforma:
Acele pase proaste in buna dispozitie
Sa nu mai simt starea de tranzitie;
Cosmarurile in vise legate de ea
Iar atunci cand ma trezesc,sa ma bucur ca e a mea;
Regretele in fapte folositoare
Ingrijindu-mi iubita ca pe o floare.
Iar cu 2minute inainte de a muri
Sa pot sa zambi,ca am putut iubi
Persoana ce pare perfecta
In mintea mea,atat de defecta.
Iar atunci cand va veni
In lumea de apoi,
Sa se apropie de mine
Si sa spuna:Mi-a fost dor de tine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu